În ultimii cinci ani, HDR (gama dinamică ridicată) a devenit o parte imensă a fotografiei mele.
Chiar și cu cele mai recente progrese în tehnologia senzorilor camerei, intervalul dinamic al ochiului uman este mult mai larg decât orice senzor modern al camerei și, ca urmare, poate interpreta doar parțial experiența umană. Scopul fotografiei HDR este de a crește artificial intervalul dinamic al unei fotografii date, făcându-l cât mai aproape de experiența umană.
Nu consider că HDR este un stil de fotografie, ci mai degrabă o tehnologie care ne ajută să ne extindem acoperirea creativă și să depășim limitele echipamentelor foto moderne, în special senzorul unei camere.
Când intervalul dinamic al scenei pe care o captăm depășește intervalul dinamic al senzorului camerei, rezultă pierderea informațiilor (sau a detaliilor) atât în zonele de evidențiere, cât și în cele de umbră. Tehnologia HDR ne permite să captăm separat aceste detalii din zonele mai întunecate și mai luminoase ale scenei și să unim acele informații în timpul procesului de editare.
Chiar dacă fiecare generație de camere moderne oferă o gamă dinamică din ce în ce mai mare, care se apropie și mai mult de experiența umană, tehnologia HDR continuă să fie un instrument extrem de valoros în setul de instrumente.
Însă, cei care îmi citesc blogul și mă urmăresc pe rețelele de socializare îmi dau de multe ori dificultăți când postez o imagine procesată HDR cu un interval dinamic care nu este extrem. Drept urmare, sunt vinovat că folosesc HDR fără motiv și sunt acuzat că a complicat intenționat procesul de editare.
În acest articol, voi demonstra exact de ce și cum folosesc HDR atunci când iluminarea unei scene nu este prea extremă.
Am făcut fotografia prezentată în Sierra de Est în timpul călătoriei mele de conducere în sud-vest.
Acoperit de nori, soarele a difuzat lumina și a făcut-o mai puțin dinamică. Am putut vedea imediat că nu aveam nevoie de procesare HDR pentru a capta și păstra întreaga gamă de lumină. Cu toate acestea, am făcut oricum trei fotografii între paranteze doar pentru a mă asigura că am colectat cât mai multe informații de pe scenă.
Când am început să editez fotografia în Lightroom, am folosit doar o singură imagine RAW (paranteză din mijloc). Provocarea a fost să depășesc ceața ușoară din aer, așa că a trebuit să aplic editări destul de agresive în Lightroom (contrast, claritate și vibrație) pentru a readuce contrastul și culorile scenei.
Odată ce am fost mulțumit de rezultat, am evaluat imaginea mărind la 100% (1: 1 în Lightroom), pentru a vedea ce setare de reducere a zgomotului trebuie folosită. Când am făcut acest lucru, mi-am dat seama că imaginea a început să se rupă din cauza editării mele agresive. Deteriorarea imaginii depășea zgomotul digital și era aproape imposibil de remediat chiar și cu ajutorul instrumentului dedicat de reducere a zgomotului.
Acesta este momentul în care HDR a venit în ajutor. Am selectat trei fotografii între paranteze și le-am combinat cu HDR folosind modulul HDR Merge al Lightroom.
După ce Lightroom a produs o nouă imagine HDR în format DNG, am folosit funcționalitatea Sync a programului pentru a aplica setarea de editare a fișierului RAW original, noii imagini HDR.
Efectul modificărilor a fost identic cu fișierul RAW original, dar imaginea a fost mult mai curată, fără urme de deteriorare. Fișierul HDR nou creat avea mult mai multe informații și detalii, ceea ce mi-a permis să îl împing mult mai greu fără a produce artefacte negative.
Imaginea este decupată 100% fără a se adăuga nicio reducere a zgomotului.
Zgomotul digital al imaginii a fost ușor și a fost complet eliminat folosind pluginul de reducere a zgomotului.
Concluzie
Prin îmbinarea mai multor imagini cu HDR, nu numai că ne ajută să depășim limitele dinamic ale echipamentelor foto moderne, ci și să producem imagini care au mai multe informații digitale și detalii, în comparație cu fișierele RAW individuale în afara camerei.