Minimalismul a câștigat atenție în America în anii 1960, cu legături cu cultura tradițională japoneză a filosofiei Zen. Ca o reacție împotriva capriciilor expresionismului abstract, artiști precum Sol LeWitt, Frank Stella și Mark Rothko au experimentat cu procese și imagini decupate, expunând oasele goale ale artei vizuale.
Istoria mișcării de fotografie minimalistă nu este diferită de cea a contemporanilor lor. Fotografia științifică a lui Bernice Abbott este menționată ca un pivot marcat către minimalism. Fotografi precum Robert Adams și Lewis Baltz au folosit, de asemenea, tehnici reducționiste pentru a explora compoziția în peisajul natural și urban.
La fel ca orice artă vizuală, minimalismul se bazează pe elementele de bază ale designului; linie, formă, culoare, textură, formă și compoziție. Sfera interpretării în cadrul artei minimaliste este vastă, susținătorii săi oferind o diversitate de rezultate și raționamente. În general, totuși, arta minimalistă poate fi presupusă într-un singur principiu, vechiul zical de „păstrează-l simplu”.
Făcându-l simplu
Minimalismul este despre cât de puțin poți spune fără a compromite sensul. Fotografia minimalistă este o ocazie excelentă de a încetini și a reevalua procesul fotografic. Înainte de a face o lovitură, respirați. Gândiți-vă la rezultatul dorit. Cum se aplică cunoștințele dvs. despre compoziție subiectului în cauză? Cum ați dori să abordați expunerea? Minimalismul este un proces foarte meditativ, un fel de yoga, dar pentru fotografia ta.
Compunerea fotografiei minimaliste într-un peisaj urban
Adesea, componentele utilitare care alcătuiesc un peisaj urban sunt aceleași care servesc drept cele mai bune subiecte minimaliste. Imaginile minimaliste ale naturii tind să se bazeze pe fluxul moale al structurilor organice. Cu toate acestea, fotografia urbană minimalistă valorifică liniile îndrăznețe ale clădirilor vechi, apartamentelor proaspete și parcărilor răsucite.
Amestecată cu șuruburi de culoare, textură și juxtapunere, fotografia minimalistă poate fi atât subtilă, cât și puternică în același timp. Fotografii minimalismului valorifică elemente puternice, spate, pentru a crea atât imagini subtile, cât și imagini cu impact ridicat. De aceea, pentru a merge mai departe în fotografia minimalistă, este nevoie adesea să vă lăsați mai întâi în bazele compoziției fotografice.
Regula treimilor
Regula treimilor este un truc care ajută la determinarea compoziției generale a unei fotografii. Divizați mental o imagine în mod egal în treimi atât pe orizontală, cât și pe verticală. Liniile care se intersectează în jurul dreptunghiului central indică punctele care captează majoritatea atenției spectatorului. Prin compensarea punctelor importante dintr-o fotografie din dreptunghiul central, o imagine se va simți mai atrăgătoare pentru publicul tău.
Fotografia minimalistă se bazează în egală măsură pe ceea ce a fost inclus și exclus dintr-o imagine. Compunerea unei fotografii armonioase din punct de vedere vizual cu instrumente precum regula treimilor maximizează timpul scurt pe care un spectator trebuie să-l interacționeze cu o fotografie.
Această imagine este secționată în 9 dreptunghiuri uniforme. Cele patru puncte centrale care se intersectează indică punctele focale ale fotografiei.
Această imagine este un exemplu de regulă a treimilor în practică. Nicio componentă a fotografiei nu se află direct în centru, ghidând privitorul în jurul imaginii mai degrabă direct în centru.
Culoare
Culoarea are un limbaj care stabilește atmosfera și gama emoțională a unei imagini. În cazul în care tradiționalul alb și negru evidențiază forma unei imagini, două sau trei culori extrem de contrastante pot da viață fațadei mediului urban.
Blocurile de culoare transmit vitalitate și duritate într-o imagine, în timp ce un gradient este mai moale și mai plăcut. Schemele de culori pastelate descrise de mulți fotografi minimalisti contemporani oferă o calitate suprarealistă, de vis, unei fotografii, făcând aluzie, de asemenea, la copilărie, disociere și estetica new-media.
Culorile izolate pot adăuga adâncime unei imagini și pot atrage atenția asupra detaliilor adesea trecute cu vederea în peisajul urban.
Linii
Liniile puternice din fotografia minimalistă poartă integritatea unei imagini. Transmiterea adâncimii și prezenței, liniile îndrăznețe care conduc din perimetrul unei imagini atrag atenția spectatorului și le ghidează ochiul prin opera de artă. Liniile delimitează limitele diferitelor corpuri dintr-un spațiu și pot denota neliniște în unghiuri ascuțite sau emoție liniștită cu ondulații organice.
Liniile orizontale sunt folosite ca dispozitiv pentru a indica orizontul, perspectiva sau pentru a ridica complet sensul spațiului unui spectator! Când compuneți o imagine, urmați fiecare linie cu ochii. Reglarea integrității unei linii mai târziu în post-producție poate fi extrem de consumatoare de timp. Și succesul unei fotografii minimaliste ar putea (și probabil va conta) să fie exact.
Liniile de frunte ating perimetrul fotografiei fizice și oferă privitorului o pistă vizuală pe care să o urmeze în interiorul imaginii.
Formă
Elementele compoziționale ale liniei și formei traversează adesea într-un plan vizual. De exemplu, perimetrul unei forme poate fi definit de linia sa exterioară, secționând interiorul formei de pe fundalul imaginii.
Formele ascuțite, anorganice, creează neliniște și acțiune într-o imagine, în timp ce formele netede și organice creează o scenă de pace, natură și uniformitate. Mediul urban constă dintr-o serie inepuizabilă de linii ascuțite și netede. Încercarea de a aduce cele două spectre împreună creează o juxtapunere dinamică de design și emoție.
Model și textură
Modelul și textura ridică imaginea din pagină. Textura este fizicitatea unei imagini, care se implică în audiență apelând la simțul tactil. Modelul, adesea combinat cu textura, adaugă detalii unei fotografii, dezvăluind frumusețea repetarea subiectului altfel neobservat.
Minimalismul și modelul se pot combina pentru a sublinia dimensiunea și numărul, oferind o senzație de supraîncărcare senzorială pur și simplu prin repetarea unui singur design. Când este limitat la zone concentrate dintr-o imagine, un model poate servi ca o perturbare a peisajului rămas sau ca un contrast pentru a sublinia spațiul negativ.
Imaginile texturale descriu adesea uzura mediului urban în detalii încântătoare.
Spațiu negativ
Spațiul negativ este ceea ce este nu acolo care poate fi cam confuz. Oferă spațiu de respirație unei imagini. Permite ca subiectul imediat să existe cu puțină sau deloc intruziune în altă parte a cadrului.
De exemplu, o imagine a unui singur nor, încadrată de cerul albastru, nici nu intră, nici nu o abate de la celălalt, dar cele două schimbă totuși sensul. Contrastul puternic dintre mediile libere și cele debordante înseamnă că peisajele urbane sunt excelente pentru a încorpora spațiul negativ în fotografia minimalistă.
Modelul geometric din dreapta acestei imagini este compensat de spațiul negativ din stânga. Relația echilibrează imaginea în ansamblu și îmbunătățește dunga galbenă îndrăzneață pe mijloc.
Concluzie
Minimalismul a cunoscut o renaștere considerabilă în ultimii ani, în special în designul interior și în fotografie. O bogăție de curatare online înseamnă că etichete precum #minimal și #minimal_perfection descoperă imagini noi și reducționiste până la al doilea. Deși volumul covârșitor de imagini poate părea contrar principiilor minimalismului în sine, evoluția peisajului modern continuă să creeze o mulțime de oportunități pentru artiștii fotografi care doresc să se ramifice sau să-și perfecționeze abilitățile de compoziție.
Cum folosești fotografia minimalistă cu imaginile tale? Vă rugăm să împărtășiți comentariile de mai jos.